Blogul se reincarnează

Mă mut pe http://goodcat.ziarulstrazii.com
Editaţi-vă blogrollurile

Gândul Mâţei şi Zdob şi Zdub

Mi-a venit iată în gând un gând, şi stau acum şi-l gândesc:

GM au fost în Piaţă de 7 aprilie, iar ZşZ ruşinos tăceau. ZşZ mereu făceau agitaţie pentru PCRM, iar GM–nu.
ZşZ au fost la Eurovision cu un cântec ce avea muzica bunişoară şi cuvinte scrise de un copil cu sindromul Down pus pe droguri tari, care îndată ce l-am auzit mi s-a părut rahat, iar GM, cu o piesă care şi acum mi se pare superbă–nu. Coincidenţe? Who knows…

Prima şedinţă a noului Legislativ al Moldovei

Mămă ce lulzuri la noi în Ţara Minunilor!

,,În ospeţie la sectă” de Danea Şepovalov

Am dat cu ceva timp mai în urmă de un articol vechi ca chiloţii mei, semnat de jurnalistul rus Danea Şepovalov, despre secte. Şi atât de mult mi-a plăcut, încât vreau să-l împărtăşesc şi cu voi, cei care nu aţi avut fericirea contactelor interetnice cu ruşii:

Aveam eu un amic pe nume Leoşa(Alex): era un derbedeu, un să-bag-totu-n-pulist şi un curvist grovaz. Păi şi iată că odată a supt el o sticlă întreagă de apă curajoasă şi s-a dus la un nu ştiu ce curs despre sex premarital, într-o sectă oarecare — cică să-i ia peste pulă pe idioţii aia cu creierii spălaţi. Secta, pare-mi-se, ,,Inimi pure” se numea. După acest caz eu l-am văzut pe Leoşa doar de două ori: prima dată el umbla pe stradă cu nişte broşuri religioase şi le povestea trecătorilor, cu multă insistenţă, nişte căcat despre necesitatea păstrării virginităţii până la căsnicie. Iar a doua oară el dansa în plină piaţă, ziua amiază mare, cântând ,,Krishna Krishna Hare Hare” şi încercând să-mi înmâneze carţulia înţeleaptă a lui guru Swami Petrescu. ,,Da tu cu ce eşti mai rău?”, mi-a spus redactoru’-şef când i-am povestit această istorioară, ,,Păi nu ştii că frigiderul e plin-plinuţ cu apă curajoasă?”.

În faţa mea stătea o dilemă hamletească: unde să mă duc, în Societatea Conştientizării lui Krishna sau în filiala secretă a Aum Shinrikyo? Eu am decis mai întâi să mă duc să iscodesc centrul Dianeticii, care se afla într-un beci întunecos vis-a-vis de blocul meu. Acolo, în orice anotimp, sub ploaie şi sub grindină, stăteau santinelele cu bilete şi broşuri, împreună cu un coleg de-al lor, un adolescent vioi cu prafuleţe şi fiole. Camuflându-mă drept un cretin total(un truc ce nu necesită multe eforturi) eu m-am îndreptat, cu mers de promenadă, spre beciul năzdrăvan.
–Domnişorule, nu doriţi să asistaţi la o lecţie despre viaţă familială? Deasemeni vă oferim gratuit o testare a personalităţii! a început să mă prelucreze, fără prea mult entuziasm, o tanti de vreo 30 de ani cu păr violet.
–Vai, ce mai spuneţi, o testare gratuită a personalităţii! Sigur că vreau! fără pic de ezitare am reacţionat eu.
Ochii tantei îndată s-au aprins, ea i-a făcut din ochi colegului său şi m-a condus prin nişte curţi cam străşnicuţe în ,,Centru”. ,,Iată aşa şi dispar oamenii fără veste” am auzit eu spre sfârşite vocea propriei raţiuni.

Înăuntru mi s-a spus că cursul va începe peste 20 de minute, iar până atunci trebuie să completez un test al personalităţii. Întrebări în testul ăla erau puţin de tot–doar 200, toate fiind gen ,,Câteodată eu vreau să-mi omor părinţii: da, nu, posibil”. Deasemeni la test se anexa o anchetă, în care trebuia să indic nişte informaţii detaliate despre mine. Potolindu-mi zâmbetul ironic, eu am început să scriu: ,,Achachie Sigismund Băşinescu. Domiciliat sub un pod. Activitatea profesională: comerţ de sclavi” şi am pus ,,păsăricile” în ,,pătrăţele” în aşa fel, încât, combinate, ele să formeze un bine cunoscut cuvânt. Făcând, în aşa fel, nişte economie de timp, eu am început să casc gura prin părţi: peste tot atârnau portrete cu Ron Hubbard şi postere cu cărţile sale, chiar pe loc era şi un ghişeu unde acestea se vindeau. Unii oameni discutau între ei şi scriau nu ştiu ce, iar alţii urmăreau cu atenţie toate astea. Ce m-a uimit, e că aproape toţi vizitatorii erau foarte tineri, n-aveau mai mult de 25 de ani. Doar într-un colţ două femei de 40 de ani discutau despre izbândele sale scientologice:
–Iar vecinele îmi spun: te-ai băgat într-o sectă, acum nu mai scapi de ei. Să vezi ce proaste, la ce-mi trebuie să scap, dacă deja aproape că am completat a doua treaptă!
–Eu iată ce am să vă spun, Valentina Egor: Hubbard a fost un om mare, care ne-a arătat singura cale corectă. Noi vom cliri întreaga Rusie! Mamzelele au început să chicotească iritant, iar apoi una din ele a declarat că lecţia a început.

Cursul s-a dovedit a fi o povestire fascinantă despre aceea ce este scientologia şi cum anume ea are de gând să mă ajute cu viaţa familială şi autoperfecţionarea. Scientologia s-a dovedit a fi o expunere liberă a teoriei lui Freud pentru idioţi, plus nişte adevăruri manipulate şi un pic de aiureală pură. Mademoisella-lectoriţă de câteva ori s-a prins spunând cu temurici în glas ,,Aşa spunea Hubbard!” şi ,,Marele Hubbard!”. Deşi, sincer să fiu, trebuie să recunosc că ea a învaţat bine la cursurile ,,Cum să-i jmechereşti pe fraieri” şi a trecut repede de la afirmaţii contestabile la întrebări către sală gen ,,Cum ar trebui să procedăm în acest caz din punct de vedere scientologic?”. Pe toţi cei care au răspuns, ea îi lăuda cu o asemenea intensitate, încât ei erau pe cale să chiuie de fericire. Trebuie să spun că acolo s-a adunat un public interesant: în majoritate paranoici şi căcănari proşti. Mi s-a întipărit în minte mai ales un nene cu mişcări involuntare ale genei drepte şi o geantă mare, care la întrebarea ,,La ce-i trebuie omului raţiune?” a răspuns ,,Pentru a se deosebi de animal”, iar apoi, din motive necunoscute, le-a dezvăluit tuturor prezenţilor că, după părerea sa, scriitorul de cărţi pentru copii Volkov, după scrierea cărţii ,,Urphin Juice şi soldăţeii de lemn” a fost furat de cătri piloţi de OZN. Deşi cu toate, a fost pe acolo şi un om aparent teafăr, într-un costum scump, care a zis că deja a citit cartea ,,Dianetica” şi a decis să-şi dedice întreaga viaţă autoperfecţionării, fiindcă învăţarea lui Hubbard e atotputernică fiindcă e adevărată! Pe parcursul întregului curs eu aveam o impresie persistentă că cineva, cu multă încăpăţânare, îmi fute creierul prin toate orificiile, însă, spre sfârşitul discursului sectantei, ideile scientologilor mi-au devenit profund simpatice, iar Ron Hubbard mi se părea tatăl meu adevărat. După ce a terminat, sectanta ne-a propus să cumpărăm cartea ,,Dianetica”, ceea ce jumătate din prezenţi şi a făcut pe dată. Apoi am fost invitat la o consultare individuală, unde mi s-au arătat rezultatele dezolante ale testului şi mi s-a spus că dacă nu voi frecventa seminarele scientologilor şi nu voi trece prin auditing(purificare psihologică, cică), pentru o taxă ,,infimă”, atunci voi avea parte numai de nenoroc şi şcârţâit de dinţi. De asemenea rezultate proaste au avut parte şi restul vizitatorilor. După această consultare nevinovată eu, nu ştiu de ce, am început să doresc cu foc să cumpăr vreo carte de-a lui Hubbard, dar zgâcenia înnăscută m-a salvat şi m-a făcut să fug din Centru.

Deci eu am fugit de scientologi, lucru care mi-a căuzat o profundă euforie, şi de aceea am decis să mă duc la nişte sectanţi mai coioşi, care nu se camuflează drept civili, ci fac jertfe omeneşti şi aşteaptă Ziua Marii Judecăţi pentru a zbura de aici cu un elicopter spaţial. Adepţii ai asemenea organizaţii iubeau să petreacă timpul lângă Casa Cărţii, unde puteau fi uşor depistaţi pe criteriu că aveau pate în loc de creieri. Înainte, când treceam pe acolo şi mi se apropia vreun monstru păros în ochilari cu lentile groase de trei centimentri şi mă întreba ,,Ce credeţi Dvs despre Dumnezeu?”, eu îndată, detaliat, aplicând terminologia Teoriei Câmpului, îi comunicam părerea mea referitor la acest subiect. Lucra de fiecare dată fără greş: monstrul păros nu mă mai chema la niciun curs, ci se străduia să dispară cât mai curând. Acum, însă, eu special umblam dincolo încoace, sperând că voi fi ,,regulat”. Pe sectanţi, însă, parcă i-a înghiţi pământul. Abia peste o oră eu am dectectat pe tip care se agăţa de toţi.
–Domnule, Dvs sunteţi satisfăcut de viaţa pe care o aveţi? Are ea oare sens? Nu vă pare că ceva ar trebui schimbat în ea? mă întreabă el, atunci când am trecut ,,întâmplător” pe lângă el.
–Viaţa mea e fix căcat. În ea lipseşte o coloană spirituală. Câteodată chiar mă gândesc să mă sinucid.
–Păi atunci veniţi la noi la cursuri!
–Da hai!

Secta mea nouă se numea ,,Ashramul Salvării”. Se afla acest ashram într-un fost adăpost de bombardament, ceea ce este, cred că, ceva profund simbolizator. Pe pereţi, ca şi la dianetici, atârnau portretele căpeteniei–un fel de instalator de la ,,Apă-Canal” cu capul chel, îmbrăcat în zdrenţe roşcate crişnaite şi având un simbol drăcos şi ezoteric pe frunte. La cursuri au venit doar trei oameni: eu şi două pensionare. Vreo 20 de minute, o tipă tânără zâmbăreaţă cu ochi de nebună ne zicea că cică eu şi cu pensionarele suntem ,,Marele Suflete Luminoase într-un ocean de întuneric, care caută Calea Adevărată” şi ,,Marii Aleşi, care vor conduce întreaga Omenire”. Pensionarelor le-a plăcut acest discurs. La fel şi mie. După ce a sfârşit să ne pregătească, fetiţa a pierdut toată ruşinea şi ne-a comunicat că ,,Lumea se îneacă în desfrâu, şi numai Maharishi Tanata(ăla care e instalatorul de la ,,Apă-Canal”) a aflat Adevărul Sinclitului Lumilor, care i-a fost descoperit prin intermediul astralului de către Ierarhii Shambalei, atunci când acesta medita în munţii Altai. În loc să caute sensul vieţii, oamenii fug după putere şi aur, de aceea spre sfârşitul lui 2002(cică e un număr satanic) Pământul va fi lovit de cataclisme şi se va începe un război, care va dura 20 de ani. Iar apoi sau va apărea Avatara Demiurgului Pământului şi se va instaura Secolul de Aur, sau Shiva va distruge Universul şi se va începe maha-pralaiya, totul depinde dacă vom fi noi, oamenii, cuminţi sau nu. Şi numai Maharishi Tanata(a cărui inel al creaţiei îşi duce neamul de pe Saturn) ştie cum să evite războiul şi să contruiască raiul pământesc, sau, cel puţin, cum să ne facă fiinţe nemuritoare ca să nu ne dizolvăm în maha-pralaie. ,,Ca să vezi!”, m-am gândit eu, ,,Hai, mai zi!”. Dar nu a fost fost să fie: fetiţa a zis că acum noi trebuie să ne întâlnim cu unul dintre Înţelepţi, iar pentru a vorbi cu el, trebuie mai întâi să donăm 50 de ruble(2 dolari) pentru necesităţile templului, ca să dovedim în aşa mod tendinţa noastră către Lumină şi dispreţul faţă de valorile lumeşti. În schimbul acestor bani, pentru noi vor fi create mantre personale, fără de care Calea Adevărului e imposibilă. M-am zgârcit să dau aşa bănărit şi am spus că n-am bani, de aceea am fost alungat din Ashram. Mi s-a spus în spate să vin a doua zi cu bani, ca să pot discuta cu Înţeleptul şi să cumpăr ,,Clopoşelul armoniei” pentru 100 de ruble, în plus mi-a cadonat tot felul de broşuri tipărite la imprimantă cu poveştile lui Maharishi Tanata. Ieşind din Ashram, eu am aruncat acest teanc de hârtii în tomberonul de lângă intrare. Am fost observat de o femeie mai în vârstă, proaspăt venită pentru spălare de creieri.
–Ashramul Salvării, pula mea. Astea e doar o scizofrenie şi fraiereală! i-am spus eu ei.
–Domnule, Dvs, pur şi simplu, aţi înţeles greşit, haidem cu mine să vă explic mai detaliat! m-a apucat de umăr un căcănar în costum negru, cu falangele degetelor dezbătute. Am alergat până la metro fără a mă uita înapoi…

Cu aceasta, căutările Adevărului pentru mine s-au terminat, eu rămânând nezombat. Apropo, iubite amic, ce crezi tu despre sexul premarital? Nu crezi că prezervând fecioria, tu Îl slujeşti pe Domnul nostru atotputernic? Poate vii şi tu la cursurile noas…

Centura, căca-m-aş, de siguranţă

Bă care-i chestia cu centura aia de siguranţă? Ce pula tre’ să o pun de fiecare dată când vreau să conduc? Ce dracu orice burtos po’ să mă oprească şi să mă amendeze? Căca-m-aş pe ăla care a inventat-o să mă cac, baga-mi-aş-o în ăla care a introdus regula cu centura obligatorie să mi-o bag.
Cu ce ocazie în toate ţările pretins democratice cineva îmi spune ce măsuri de siguranţă să iau? Păi eu îmi preţuiesc confortul mai mult decât viaţa, şi ce? E viaţa mea şi confortul meu, să-i doară pe alţii în cur.
Accept să zbor prin parbriz şi să-mi sparg naibii capul în schimbul posibilităţii să mă simt la volan un om alb.
E cald afară de transpir ca un porc şi-mi clocesc coaiele, iar dracia asta de pânză de căcat mă strânge la piept de-mi roade coastele şi mă irită că-mi vine so smulg dracului şi s-o arunc pe carosabil.
Mânca-mi-aş pula, ştiţi că de fiecare dată când îmi sună mobilul trebuie să mă răsucesc ca tipa aia din porno cu gimnaşti ca să îl scot din pantaloni? Fute-m-ar aricii să mă fută…
Nu pricep, păi chiar nu pricep, de ce în toate aceste ţări pot absolut legal să mă pun pe fumat şi să-mi fumez în 10 ani plămânii de se fac zdrenţe ca să mor de cancer pulmonar şi asta e ok. Pot să mă pun pe băut, să-mi fac ciroză şi deasemeni să mor în pulii mă-ti absolut legal, nicio problemă, dar ,,te rog, pune-ţi centură că noi avem grijă de tine, nu vrem să ţi se întâmple ceva şi vom amenda tot rahatul din tine dacă nu ne asculţi”

Blogu lu Ion Caldari

Unicorn Lover, veşnica mea muză, m-a inspirat să fac un sait parodie de moldovenism al creierului. Zis şi făcut:

http://ioncaldari.wordpress.com/

P.S.:Ştiu că primul post e de rahat, în continuare sper să fac mai bine.

Lecţii de limbă moldovenească

Comedienii mei preferaţi

Lucrez acum asupra unui set de imagini, de aceea, până când, ca să nu vă plictisiţi, vă pun nişte videouri cu TOP 5 comedieni care îmi plac.(Atenţie, engleză!)

5) Jon Stewart

4)Craig Ferguson

3)Doug Stanhope

2)George Carlin, desigur, dar numai stand-upurile sale de când era bătrân

1)Bill Maher

Şi un bonus(nu-mi prea place Bill Hicks, dar eu am orgasm de fiecare dată când văd acest video):

Principala diferenţă: Revoluţii

Pulp fiction